Zlatna

Povești și mărturii

DIN MEMORIA LOCULUI · 01

Lia Maria Șovea

„Am trăit 3 ani singură la Izvorul Ampoiului. În timpul acela am cusut, am țesut, am cântat, am plâns și m-am rugat la Dumnezeu și îmi aduceam aminte că în zilele lungi de iarnă mama ne aduna seara și ne învăța poezii. Acum vreau să vă spun poezia Blăstăm de mamă, poezie pe care eu am învățat-o de la mama și mama de la bunica.

Frunză verde apă tulburea avea Leana nici ca ea
Tri ficiori frumoși avea, tri ficiori și-o fată mare.
Leana cea veselă, de frumoasă ce era Lenuța o boteza
Cu numele de maică-sa
Și doamne pe cum creștea, tot mai mândră se făcea.
Și-or venit ficiori din țară pe Lenuța să o ceară
Măsa le-o răspuns răstit de departe n-o mărit.
Într-o joi de cătă sară la Lența s-arătară
Pețitori din altă țară pe Lenuța să o ceară.
Vezi tu mamă, scumpă mamă
Din ficiorii ăștia doi ce-or sosit astăzi pe la noi
Mie mi-e drag unul tare și la mers și la cătat,
Că-i înalt și subțirel, dă-mă mamă după el.”

DIN MEMORIA LOCULUI · 02

Eugenia Croitoru

„Sunt meșter popular și pasiunea mea este de a coase pieptare, meserie pe care am moștenit-o de la mama mea. Aici la noi în partea de tradiții și obiceiuri influența mare este dată de zona de la Bucium, care a fost și este legată de prosperitatea dată de aurul exploatat acolo. Ceea ce este specific pentru zona Zlatna și ceea ce cos eu astăzi pe pieptarele din blană de oaie sunt culorile roșu, galben și albastru, cusute foarte discret pe broderia neagră.

Față de alte zone din Apuseni, aici la Feneș costumele populare au specificul lor prin faptul că se regăsesc doar cele trei culori. Am cusut și îmi face mare plăcere să cos pieptare înfundate bărbătești modele moștenite de la daci. Eu sunt mândră și mulțumită că această muncă migăloasă, acest meșteșug vechi este adus până în zilele noastre și eu una mă număr printre puținele păstrătoare ale acestui melteșug.

Dacă tot am vorbit de culorile tricolorului românesc este important de știut de către cei tineri că cerceii buciumănești au culori simbolice: aur cu mărgea roșie și mărgele albe pentru fetele nemăritate și aur cu mărgea roșie și mărgele albastre pentru femei măritate.”

DIN MEMORIA LOCULUI · 03

Lucreția Gordeș

„Costumul popular pe care îl port este din zona Zlatnei, este influențat de hainele țărănești de la Bucium, dar care diferă prin modelele colorate cusute pe ie – broderia cusută cu modele în cruci cu arnici sau ac după ac este de culoare roșie la fetele nemăritate, apoi cu trecerea timpului se adaugă câteva pene negre, așa se spune la florile cusute și la femeile bătrâne modelele sunt cusute doar cu culoarea neagră.

Costumul femeilor este compus din ia încrețită spre gât și pe care sunt cusute penele, închisă cu cheutoare și poalele care erau lungi. Peste poală este pus oprege adică șorțul lat din față care este făcut din lână vopsită, țesut în modele cu dungi de culoare predominant roșie, în combinație cu negru, albastru si galben, iar în partea de jos pe margine sunt prinși ciucuri din lână de culoare roșie, albă și albastră.

Cătrința pusă la spate peste poale este îngustă, țesută în dungi de culoare roșie predominant, negru, albastru și puțin galben. Femeile asemenea bărbaților poartă pieptar înfundat din piele de oaie, brodat cu motive cu piană tăiată de culoare neagră și doar câteva culori discrete. Modelul de pe piept este o inimă cu vârful în sus. Specific la Feneș este cârpa de cheutoare, un fel de batistă țesută din lână care se poartă la cheutoarea laibărului.”

DIN MEMORIA LOCULUI · 04

Luiza Maria Cociobea

„Am 5 ani și vă spun rugăciunea învățată de la bunica Doamne noaptea a trecut.

Doamne noaptea a trecut
Și noi liniște-am avut
Al tău înger ne-a iubit
Cu-îngrijire ne-a păzit.
Doamne dă-ne ajutor
Să avem întotdeauna spor
Voile să-ți împlinim
Fii tăi iubiți să fim.”

DIN MEMORIA LOCULUI · 05

Ilie Gordeș

„La mine în familie lemnul este un material iubit și înțeles. Tatăl meu a lucrat cu lemnele în construcțiile gospodăresți, dar pentru mine, care trăiesc într-un mediu natural înconjurat de vegetație si păduri, atingerea lemnului a devenit o pasiune care îmi dă multă satisfacție sufletească. Orice bucată de lemn pe care pun mâna este un material viu care mă inspiră în a crea și realiza opere de artă. Eu sculptez, pirogravez sau fac intarsii și parcă fiecare fibră de lemn îmi oferă inspirație și bucurie că prin acest meșteșug pot realiza simboluri ale tradițiilor noastre locale.”

DIN MEMORIA LOCULUI · 06

Liana Tanislav

„Sunt învățătoare și consider că activitățile școlare și cele extrașcolare pot transmite foarte ușor tradițiile locului la categoria școlarilor din ciclul primar. Pentru că la vârsta copilăriei cei mici sunt atrași de povești, legende, basme și istorii locale activitățile prevăzute în programa școlară răspund interesului și curiozității de cunoaștere. În plus am constatat bucuria copiilor la pregătirea și participarea la sărbătorile tradiționale și ăsta este un motiv pentru care de câte ori am ocazia mă implic și particip alături de elevii mei la evenimentele care promovează și susțin tradițiile locului.”

DIN MEMORIA LOCULUI · 07

Eliza Petruș

„Eu fac comparație la felul de organizare și pregătire a nunților de astăzi și cele din trecut. Pe vremuri pregătirile pentru ospăț începeau cu o săptămână înainte când se făceau tăițeii și cine era la tăiat trebuia să fie atentă la grosimea lor și mai ales la degete. La făcutul prăjiturilor se începea cu coptul foilor și trebuia să ști să întinzi bine foile. La tăiatul găinilor erau multe femei, lucrau cu spor și treaba se făcea în armonie și cu multă veselie. Era tare frumos pe vremuri pentru că oamenii se ajutau între ei și mergeau cu ajutorul de la unii la alții.”

DIN MEMORIA LOCULUI · 08

Ovidiu Iosin

„Eu sunt de la Bucium, dar tot din Apuseni sunt și îmi face plăcere să îmbrac costumul popular mocănesc cu tot ce înseamnă el – cămașă, cioareci, pieptarul înfundat după modelul moștenit de la daci și căciula din blană de oaie. Când aud de un eveniment în care mă pot întoarce la amintirile copilăriei, cu obiceiurile și tradițiile de pe vremea părinților și bunicilor mă bucur să îmbrac costumul și să fiu prezent la întâlnire.”

DIN MEMORIA LOCULUI · 09

Horea Tanislav

„Sunt coordonatorul Ansamblului folcloric Doina Ampoiului, ansamblu care reunește soliști instrumentiști și vocali, grupuri de soliști copii. Prin activitatea noastră artistică cântăm și promovăm zona Apusenilor, ansamblul preluând din repertoriul cunoscutului solist vocal local Nicolae Opruț. Vorbind de tradiții cred că merită apreciat talentul, activitatea și preocuparea de păstrare a identității culturale de către tânărul solist instrumentist Andrei Haneș, născut pe meleagurile noastre. El este cel care poartă pe melegurile ţării şi cele internaţionale cântecul românesc.”

DIN MEMORIA LOCULUI · 10

Sabina Roșia și Maria Bogdan

„Pentru mâncarea de la șezătoarea de azi noi am pregătit bucatele: plăcinte pe lespede, gogoși, mălai dulce, năcreală (lapte de vacă cu cheag făcut în casă), bucatele cosașului- slănină, brânză, ceapă. O mâncare ce se face des în zona noastră este păpălușcă de grumpe, o tocană de cartofi, care se face încet în multe ore de fierbere la ceaun, din grumbe (cartofi), lapte de oaie, ceapă și unsoare de porc.

Și dacă tot am vorbit de mâncare vă spun că o mâncare la fel de bună, este chiar mai bună a doua zi și în următoarele când gustul bucatelor folosite se amestecă este curechiul cu carne. Se fac în oală de pământ din curechi acru (varză), ciolan afumat, unsoare de porc, cimbru, mărar, foi de dafin. Este o mâncare care mulțumește și pe cel căruia îi place acrul și pe cel căruia îi place carnea afumată.

Curechile cu carne este o mâncare de iarnă și este bine venită după postul Căciunului și afumarea cărnii de porc.”