GAL Valea Ampoiului – Valea MureșuluiTradiții și amintiri
← Înapoi la comunități

ALBUMUL COMUNITĂȚII

Șibot

Fire de tradiții și amintiri în teritoriul GAL Valea Ampoiului–Valea Mureșului

Din albumul Șibot
Din albumul Șibot
Din albumul Șibot

LOCUL ȘI POVESTEA LUI

Loc de luptă și legendă, Șibotul – satul de pe Câmpul Pâinii -poartă în spate cu multă demnitate istoria locului. Viața oamenilor de aici curge lin și așezat asemenea râului Mureș care curge frumos de o parte și de alta a comunei. Satul nu se grăbește, trăiește în ritmul anotimpurilor, este locul unde timpul curge mai domol, mai adevărat. Evoluția rapidă și neiertătoare a societății moderne, care transformă tradiționalul în comercial este totuși înțeleasă prin prisma respectării valorilor transmise din generație în generație și care au îmbogățit dintotdeauna lumea satului românesc.

Preocuparea pentru riscul dispariției obiceiurilor și credințelor din perspectiva comunicării on-line prin rețelele de comunicare este o constantă a locuitorilor. Și asta se poate observa cu ușurință în respectarea obiceiurilor românești din sudul Transilvaniei, a ritualurilor calendaristice ale naturii, familiei, ale tradițiilor și spiritualității creștine.

Ancorați în prezent șibotenii sunt oameni ai locului dornici să respecte pământul, biserica și să ducă fără zarvă mai departe ceea ce au moștenit de la străbuni.

VOCILE LOCULUI

Vocile comunității

Ascultă poveștile și glasurile comunității.
Apasă pe redare pentru a porni înregistrarea.

Povești și mărturii

Din albumul Șibot

DIN MEMORIA LOCULUI · 01

Lucia Georgescu

„Denumirea localității Șibot se leagă de anumite evenimente istorice care au avut loc pe acest teritoriu. La începuturi numele localității este pomenit sub denumirea de Câmpul Pâinii, denumire care se leagă de particularitatea locului, rodnicia pământului. De-a lungul timpului locuitorii Șibotului si-au strămutat vatra care s-a aflat într-o continuă permutare, de la sud la nord și invers.

În funcție de vitregiile naturii, ale primejdiilor, vatra satului s-a mutat de la prima vatră Țelini, la Cânepiști și până la pădurea seculară situată de o parte și de alta a Mureșului, unde era un loc de refugiu. În conștiința oamenilor și tradiția orală există percepția că denumirea localității vine de la existența în Țelini a unui șipot/ izvor de apă potabilă de la care oamenii se aprovizionau, denumire care a evoluat până la Șibotul de astăzi.

Dacă este să vorbim documentat există dovezi care pomenesc de bătălia de la Câmpul Pâinii a lui Paul Chinezu de la 1479, apoi apare denumirea Șibeth, după care cea de Jibot și abia din 1921 cea actuală Șibot.”

Din albumul Șibot
Din albumul Șibot

DIN MEMORIA LOCULUI · 02

Grațiela Blaga

„După 15 ani de inactivitate în sfera culturală mă bucur de reușita reactivării ansamblului folcloric Doina Șibotului, când comunitatea și-a dorit readucerea obiceiurilor trăite pe vremuri de părinți și povestite de bunici. În urmă cu mai bine de un an am adunat câțiva copii care și-au manifestat interesul să joace sau să cânte. Nu am selectat membri pentru ansamblu, ci am respectat ritmul firesc de înțelegere și învățare al fiecărui copil.

Astăzi constatăm că pasiunea curată, bucuria de a urca pe scenă și de a transmite emoții se dovedește o construcție firească spre evoluție și respect pentru tradițiile locului. În prezent ansamblul cuprinde cinci generații de călușari cu vârste de la 4 ani la 70 de ani, un grup vocal de copii și soliști adulți, două generații de dansatori, unul de copii și altul de adolescenți.

Taraful ansamblului este în formare, avem câțiva interpreți locali și pentru spectacole apelăm și la alți instrumentiști din zonă. Avem preocupare și dorim să punem în scenă obiceiuri legate de viața și munca oamenilor. Am observat că treptat, treptat lucrurile se așază și confirmă că pasiunea și interesul pot depăși greutățile, consolidează spiritul de echipă și dorința de a continua pentru a performa.

Îmi doresc ca tot ceea ce am început să construim ca obiceiuri locale, să devină tradiții care vor defini valorile autentice a satului de pe Câmpul Pâinii.”

Din albumul Șibot

DIN MEMORIA LOCULUI · 03

Lucia Georgescu

„Îmi face plăcere să știu că și eu împreună cu colega mea Adela Ivan am sprijinit documentarea monografiei ȘIBOTUL-Sat de pe Câmpul Pâinii a profesorului Ioan Mițariu. Eu consider că fiecare locuitor al unei localități ar trebui să își cunoască rădăcinile, genealogia personală și tradițiile locului din care provine. Pentru a nu da uitării lucruri, fapte, evenimente petrecute de-a lungul timpului, profesorul Mițaru a cercetat lucrări istorice, a adunat documente de arhivă și mărturii pe care le-a așternut pe hârtie pentru cei ce sunt interesați de trecutul acestor meleaguri.

Lucrarea parcurge toate capitolele unei veritabile monografii de la coordonatele geografice, evenimentele istorice ce au avut loc pe teritoriul localității, viața economică, instituțiile, până la tradiții, obiceiuri și folclor local. Mi se pare sugestiv că toate momentele vieții au fost însoțite de cântece și strigături transmise prin viu grai și care denotă bucurie, amărăciune, durere.”

Din albumul Șibot

DIN MEMORIA LOCULUI · 04

Teofil Bota

„Era tare fain pe vremuri când mergeam la colindat de Crăciun, de la însărat până la miezu nopții. Ceata de colindători ne întâlneam să pregătim cântarea și mergeam pe la rude, vecini, pretini. Mai întâi întrebam Primiți o colindă frumoasă la casa dumneavoastră și după ce cântam colinda zâceam Nașterea lui Cristos să vă fie de folos.

Durmiți boieri, nu durmiți
De durmit în grajd de vaci
Că nici juncul n-o durmit
De-asară de-alaltă sară.
Din sara d-ajunului
Până-n zâua Crăciunului.
Că n-or fost de colindat
Pe la curți de mari boieri.”

DIN MEMORIA LOCULUI · 05

Leontina Boancă

„Pe vremea bunicii la şezători, iarna, că vara nu aveau oamenii timp, femeile petreceau în povești și fiecare venea cu lucru de mână. Știu că se croșeta cipcă, dantelă țărănească, care se punea pe fețele de masă de sărbătoare, la cearșafurile de pat, chiar și perdele erau croșetate. Cipca era ceva ce împodobea casele oamenilor. Astăzi nu se mai croșetează pentru că pe vremuri nu exista concurență, dar cred că lucrul manual mai are încă valoare. Eu am învățat să croșetez de la bunica mea și mă bucur să o fac pentru că asta îmi aduce aminte de vremea copilăriei.”

DIN MEMORIA LOCULUI · 06

Monica Prodan

„Eu am tricotat mai mult pe vremuri, astăzi nu o mai fac pentru că multe haine se găsesc de-a gata, dar nu am uitat să mai fac ciorapi din lână. Ăștia sunt cei mai buni, sunt călduroși iarna și lasă pielea să respire. De ce mai tricotez ciorapi? Pentru că asta mă relaxează și pot da cu mult drag un cadou făcut de mâna mea.”

Din albumul Șibot
Din albumul Șibot
Din albumul Șibot
Din albumul Șibot

DIN MEMORIA LOCULUI · 07

Eugenia Viorel

„Sărbătorile mari sunt importante pentru că atunci ne vin neamurile în vizită. De Paști și de Rusalii eu fac obligatoriu pască și asta pentru că ginerele de la București zice să ști că nu vin dacă nu faci pască. Eu una așa o fac: din aluat de cozonac întind o foaie într-o tavă dreptunghiulară mare, pun brânză dulce amestecată cu ouă, zahăr, vanilie, stafide și deasupra pun un grilaj făcut din restul de aluat.

Dacă tot am vorbit de mâncare de demult vă spun că nepoata mea îmi cere să fac papă, asta este o tocăniță de pui pregătită cu multă smântână și pătrunjel verde care se servește cu mămăligă.”

Din albumul Șibot
Din albumul Șibot

DIN MEMORIA LOCULUI · 08

Letiția Stanca

„Chiar dacă astăzi nu se mai toarce lâna și cu atât mai mult cânepa, eu mai păstrez furca cu fuiorul de cânepă și mai știu să învârt fusul. Pot oricând să fac o demonstrație. La tors este important să ții cont pentru ce va fi folosit firul, că de asta depinde grosimea firului tors.”

Din albumul Șibot

DIN MEMORIA LOCULUI · 09

Adela Ivan

„Pe vremuri nu se făceau atâtea prăjituri complicate ca astăzi. De sărbători se făcea colac/cozonac, cornulețe cu dulceață, mălai dulce, poronio, Un fel de desert era mălaiul dulce și mă bucur că și astăzi se mai face pe la noi. Iată rețeta:

Ingrediente: 3 căni mari de făină albă, 2 căni de mălai, 1 cană şi jumătate de lapte, 4 ouă, 1 cană de ulei de floarea soarelui, 1 cană de zahăr tos, 1 plic de praf de copt, 1 lingură de coajă de lămâie, 1 linguriţă de esență de vanilie și puţină sare. Preparare: Se amestecă ouăle cu zahărul până când zahărul s-a topit. Apoi se adăugă uleiul, coaja de lămâie, vanilia și laptele și amestecându-le bine.

La final, se adăugă făina, mălaiul, praful de copt și sarea. Se toarnă compoziția în tava cu unsă și se tapetată cu făină se coace în cuptor la 180 ° C timp de 30-40 minute. Rețeta se poate actualiza prin adăugarea unui sos simplu de ciocolată obţinut prin topirea unei ciocolate cu lapte sau un sos de zmeură obţinut prin fierberea zmeurei în apă cu zahăr.

Sosul poate fi însoțit de nişte smântână dulce.”

Din albumul Șibot
Din albumul Șibot

DIN MEMORIA LOCULUI · 10

Grațiela Bălan

„Copiii din ansamblu Doina Șibotului sunt foarte entuziasmați de întâlnirile și activitățile pe care le realizăm: repetam jocurile populare, cântăm cântece vechi culese din zona noastră sau facem gănaci, adică ciucuri rotunzi pe care călușarii îi poartă alături de zdrănganele de la picioare.”

DIN MEMORIA LOCULUI · 11

Lucian Văidean

„Dacă este să vorbim de tradiţie eu cred că cel mai potrivit exemplu este să vă spun de tradiţia creştină a familiei mele în care am crescut și am perceput viața. Bunicul meu este cel care a donat clopotul bisericii din Balomir, a fost turnat la Viena, are inscripționat numele lui și la acea vreme valoarea lui era cea a unei case. După moartea bunicului, bunica a fost prescurăriță, tatăl meu cânta și el în strană la biserică și de aici apropierea mea de viața creștină, așa am plecat pe acest drum.

În tinerețe eram pregătit să devin preot, dar am avut momente de îndoială, numeroase ispite și atunci am luat calea străinătății. Am plecat în Grecia unde am început să pictez serios pictură bisericească pentru că îmi era familiară, mi se potrivea ca percepție artistică și care mă reprezenta. De mic copil am iubit culorile, încă de la 4 ani nu mă jucam prea mult cu copii, ci mă retrăgeam în liniște să desenez și să colorez în liniște.

Mi se spunea că am talent, dar parcursul și destinul meu este dat de ocrotirea divină pe care o regăsesc în munca mea. Acolo în Grecia am întâlnit oameni bogați și cu pretenții, buni creștini, pentru care am pictat picturi religioase, peisaje sau ceea ce mi se cerea. Pentru mine ei au fost un îndreptar și la fiecare întâlnire mi se spunea să privesc cu smerenie icoanele și să nu uit de Dumnezeu.

Cei 14 ani petrecuți acolo m-au determinat să îmi ridic standardele în picturile mele și parcursul meu artistic este dovada că acolo sus Cineva mă iubește. Eu sper ca fiecare pictură să poată transmite mesajul sufletului meu legat de binecuvântarea primită de la Domnul. Dacă este să nominalizez câteva lucrări de artă religioasă realizate de mine aș vrea ca pe lângă cele peste 1000 de fețe cu sfinți, să pomenesc doar propunerea de participare la competiția pentru Cartea recordurilor a celei mai mari icoane bizantine, precum și cele două picturi murale ale sfinților ardeleni care străjuiesc altarul de la Catedrala Încoronării de la Alba-Iulia.

Întrebat de motivul revenii vă spun că la un moment dat este bine să dai o resetare la setările anterioare. După ani de zile de pribegie prin străinătate aveam nevoie de această energie de la Balomir. A fost ceva puternic, a fost o chemare înapoi că să pot să reflectez la multe pentru ca să pot să așez trecutul, prezentul și viitorul la locul lor!”

Din albumul Șibot
Din albumul Șibot
Din albumul Șibot
Din albumul Șibot
Din albumul Șibot
Din albumul Șibot
Din albumul Șibot

DESCOPERĂ MAI DEPARTE

Fiecare comunitate are un fir al ei.

Explorează toate albumele →