Meteș

DIN MEMORIA LOCULUI · 01

Gheorghe Hogman

„Am cules multe obiecte vechi pe care unii le aruncau, dat mie îmi face plăcere să le vad pentru că știu ce reprezintă ele-munca, obiceiurile și viața oamenilor de pe aceste locuri. Am reconstituit aici în mijlocul naturii departe de agitația modernă viața simplă de la țară, această casă plină de amintiri, muncă și rostul vieții de altă dată. Aici liniștea te face prieten cu vântul, păsările, apele și te poți conecta cu tot ce a fost trecutul locuitorilor de aici. Am strâns tot felul de obiecte gospodărești, le-am curățat, le-am reparat dacă a fost nevoie și le-am aranjat așa cum m-am priceput. Acum aștept aici pe oricine dorește să se întâlnească cu trecutul oamenilor de pe aceste meleaguri.”

DIN MEMORIA LOCULUI · 02

Ioan Man

„Știu că și în alte locuri din Apuseni, este acest obicei, l-am prins la Ampoița când eram copil și vreau să îl țin minte pentru că astăzi nu se mai practică. Secerișul se făcea cu o clacă cu vecinii care se ajutau între ei. La sfârșit când trupa de culegători intra în sat feciorii care așteptau cu gălețile pline de apă le aruncau pe fete. Bunica îmi spune că stropirea cu apă se făcea pentru a aduce bunăstare și belșug pentru cei care au secerat și pentru holdele viitoare.

Un alt obicei care se păstrează și astăzi la noi este ieșirea în Rai. După slujba de la biserică, a doua zi de Rusalii, sătenii ies pe Dealul Doștiorului (un loc minunat de natură, un adevărat colț de rai – de aici și denumirea evenimentului) unde are loc un spectacol folcloric și la care participă tot satul.”

DIN MEMORIA LOCULUI · 03

Ionela Micu

„Când mă gândesc la copilărie, mă gândesc la străbunicul meu care a trăit până la vârsta de 94 de ani, ardelean din naștere. Îmi povestea cu drag cum era satul pe vremea copilăriei lui. Spunea că oamenii nu aveau multe, dar aveau credință, respect și țineau la tradițiile moștenite din bătrâni. Munceau mult, dar știau să se bucure și să petreacă cu fiecare ocazie ce se ivea.

Își amintea cu bucurie de șezătorile din serile de iarnă. Femeile torceau lâna, coseau ii și fețe de masă, iar bărbații spuneau întâmplări din tinerețe. Tinerii cântau doine și învățau unii de la alții jocurile și obiceiurile satului. Acolo nu se pierdeau doar orele de iarnă, ci se păstrau poveștile și tradițiile. Tot el îmi spunea mereu că un sat fără tradiții este ca un pom fără rădăcini. De aceea, ori de câte ori îmi amintesc poveștile lui, simt că port mai departe o parte din trecut și din înțelepciunea celor care au trăit înaintea noastră.”

DIN MEMORIA LOCULUI · 04

Gheorghe Hogman

„Acest țest este un obiect casnic, un cuptor mai mic, care spune ceva despre traiul oamenilor de la munte. Pentru că erau mulți oameni săraci și nu își permiteau un cuptor care să coacă 10 pâini, pe vremuri se folosea acest țest. Este un fel de clopot din piatră sedimentară care se poate scobi ușor și care are cioplit un mâner de prindere. Se face focul pe vatră, se pune o așchie pe țest și atunci când așchia se aprinde înseamnă că țestul este încins și se poate băga pâinea sau mălaiul la copt.”

DIN MEMORIA LOCULUI · 07

Monica Groza

„Eu sunt tânără, dar faptul că lucrez în mediul rural și prin activitatea mea contribui la viața comunității sper să fie o dovadă a respectului pentru tot ceea ce reprezintă viața la țară. Dacă mă gândesc bine tradițiile și obiceiurile sunt prezente în viața mea zilnică și asta pentru că folosesc la bucătărie lingura de lemn asemenea bunicii, îmi place mâncarea tradițională, respect sărbătorile religioase (Crăciunul, Paștile), îmi face plăcere să ascult experiențele de viață ale bunicilor, apreciez pozele vechi ce spun amintiri, îmi place să văd portul popular reinterpretat într-o ținută ie cu blugi și adidasi…DA și toate acestea cred că înseamnă respect pentru ceea ce am moștenit de la strămoși.

Într-o lume în care schimbările se petrec cu repeziciune, modernitatea și progresul pot merge mână în mână cu trecutul tradițional pentru că ele reprezintă comunitatea.”