Abrud

DIN MEMORIA LOCULUI · 01

Marcel Radu Tuhuț

„Întâlnirea-șezătoare la care asistăm este dovada aprecierii și respectului manifestat de autoritatea publică pentru păstrarea tradițiilor și obiceiurilor locale. Susținem financiar și logistic evenimentele organizate în comunitate, colaborăm și sprijinim ansamblurile folclorice și cele păstrătoare a istoriei locale, promovăm identitatea locală prin materiale, platforme on-line.

Ca să mă exprim mai concret, organizăm evenimente recunoscute și apreciate așa cum sunt Zilele orașului Abrud sau Concursul național de folclor ,,Inimi fierbinți în Țara de piatră”. Prin astfel de acțiuni, autoritatea publică contribuie la păstrarea identității comunității, întărirea sentimentului de apartenență al locuitorilor și poate transforma tradițiile locale într-un factor de dezvoltare culturală, educațională și turistică.”

DIN MEMORIA LOCULUI · 02

Marius Mateiu

„Sunt Marius a lui Pătru a lui Surcel, așa mă știe lumea, pentru că pe vremuri identitatea personală era dată și de grupul familial din care făceai parte și erai identificat și cu porecla acelui grup. Țara Abrudului este o componentă a Țării Moților. Are obiceiuri și tipare umane distincte și comunitatea a supraviețuit datorită spiritului comunitar.

Oamenii apusenilor au dat dovadă de puterea de a lupta pentru libertate și și-au apărat-o cu multă îndârjire. Denumirea de moț are câteva variante etimologice, în latină motus înseamnă rebel, stârnire, tumult și face referire la locuitorii răzvrătiți care își apărau libertatea sau poate vine din cuvântul țop, adică chică/ păr care pe partea dreaptă era lungă și trecută peste ureche, iar pe partea stângă era împletită.

Lungimea părului reprezenta puterea purtătorului și asta reprezenta voința, curajul pentru supraviețuire, spiritul de luptă pentru libertate și dorința de a trăi după bunul plac.

Dacă este să vorbim de istoria locului, primele mențiuni despre Abrud se întâlnesc în legende care spun că de pe vremea dacilor existau proprietari de mină, unul dintre ei fiind Cotylus Bruda despre care se spune că l-a ajutat pe Decebal cu cantități uriașe de aur. Aici în zonă aurul a fost magnetul care a atras romanii, popoarele migratoare, imperiul austro-ungar.

Prima atestare documentară a localității sub numele de Abrunbanya datează din anul 1201, iar în 1271 a primit rangul de oraș liber. Bogăția generată de mine a făcut ca Abrudul să devină unul dintre cele mai prospere și dezvoltate centre urbane din Transilvania medievală. Abrudul este recunoscut și ca punct central al mișcărilor sociale și naționale ale românilor din Transilvania – mișcarea condusă de Sofronie de la Cioara, Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan, Revoluției de la 1848 când orașul a fost un important centru al revoluționarilor conduși de Avram Iancu și Ioan Buteanu.

Astăzi Abrudul își păstrează mozaicul arhitectural și cultural, rămânând un simbol al tradiției miniere din Munții Apuseni.”

DIN MEMORIA LOCULUI · 03

Liliana Berindei

„Sunt profesoară de limba și literatură română și principala mea preocupare este de formare a elevilor. La începuturile carierei mele didactice am condus un cerc de etnologie și astăzi chiar dacă nu mă mai ocup de această activitate, pentru că sunt iubitoare de folclor mă străduiesc să transmit elevilor mei valorile patrimoniului cultural local. Eu sper să îi inspir pe cei din jurul meu să prețuiască moștenirea lăsată de generațiile trecute și să o ducă mai departe cu respect și responsabilitate.

Îmi amintesc cu plăcere de sărbătorile de iarna din vremea copilăriei când se mergea cu pițăra -un colind specific de Crăciun în zona noastră. În ajunul Marii Sărbători copiii își împodobeau un băț din lemn de salcie și plecau în cete, din casă în casă, vestind Nașterea Domnului și aducând urări de sănătate, pace și rod bogat. Mândri de realizarea lor copiii începeau colindul cu ,,Bună sara de Crăciun”. Fiecare grup de copiii avea colindul lui. Răsplata era modestă pe atunci-colăcei, plăcinte, de aici și denumirea de pițără, nuci, mere, și mai recent câte un bănuț. La plecare spuneau „Noi ieșim, dar Dumnezeu intră,/Cu colacul pe masă,/Cu mână de aur pe casă,/Cu spor în pungi,/Cu zile lungi,/La mulți ani!”.

DIN MEMORIA LOCULUI · 04

Petru Risteiu

„Scrisul este una dintre marile mele pasiuni. Îmi place să aștern în versuri întâmplări, oameni și momente care au marcat istoria și viața comunității din care fac parte. Prin poeziile mele încerc să păstrez vie memoria evenimentelor locale, să transmit emoții și să aduc mai aproape de cititori valorile, tradițiile și identitatea locului. Fiecare creație este, pentru mine, o formă de respect și recunoștință față de trecut și față de oamenii care l-au construit. Astăzi vă pun la dispoziție o poezie dedicată istoriei orașului Abrud.

Noroc bun și Doamne-ajută pentru cei ce azi m-ascultă
Să vă fac o prezentare a acestui oraș care
Din vremea romanilor a fost centrul banilor.
Alburnus Minor era unde aurul venea și în bani se transforma.
Cei care încasau banul erau prieteni cu barmanul.
Aveau birjă, lăutari așa ca mari aurari
Case vechi stau azi dovadă de prin acea perioadă
Clădiri mari de aurari, martori peste ani și ani.
Aurul cel mult râvnit nu la Abrud s-a oprit
Pleca în străinătate, contrabandă ca la carte
Cum au fost mereu în lume, vremuri rele, vremuri bune
Aşa și pe la Abrud mai de toate am avut.”

DIN MEMORIA LOCULUI · 05

Monica Pulhac

„Am fost adoptată la vârsta de 4 ani de bunica mea Macavei Eugenia născută în 1914. Am trăit alături de ea 20 de ani, timp în care am cunoscut și prețuit dragostea ei pentru portul popular și folclorul local. Mândră de costumul ei moștenit de la străbunica ei (eu mai păstrez astăzi cu multă grijă o parte din el), era cunoscută în zonă, fiind invitată la evenimentele din zonă ca interpret.

A fost prezentă chiar și la televiziunea română. Deși nu a făcut multă școală, la îndemnul învățătorului Nicolae Manea l-a ajutat pe bunicul în scrierea istoriei băișagului (minerit) din care s-a inspirat ulterior istoricul Octavian Bârlea. Moață activă, plină de energie, iubitoare de folclor a adunat o mulțime de cântece vechi din zonă. În memoria ei mi-am propus să recâștig acele caiete care conțin valori ale trecutului și spun multe despre traiul străbunilor noștri de pe aceste meleaguri.”

DIN MEMORIA LOCULUI · 06

Ansamblul Țarina Cupru Min Abrud este păstrător de tradiții și interpret de cântece ale căror versuri confirmă faptul că în Țara Abrudului stau feciorii Iancului. Membri grupului format din generații diferite știu să interpreteze cu talent și pasiune istoria, credințele și valorile comunității.

DIN MEMORIA LOCULUI · 07

Ana Berindei

„Eu nu vorbesc, eu cânt și va spun doar atât: îmi place să port costumul popular din zona noastră și îmi place să cânt pentru că în versurile cântecului pot să îmi exprim gândurile și pot să transmit specificul Tării Moților în care trăiesc.”