Povești și mărturii
DIN MEMORIA LOCULUI · 01
Ioan-Lucian Bolunduț
„Multe sunt colțurile de basm ale Ardealului…dar există un loc de care m-am îndrăgostit la prima vedere și care m-a fermecat până într-atât încât mi-am clădit acolo și eu o căsuță de lemn, în care ascult în fiecare an cum picură eternitatea peste Apuseni. Vorbesc de Valea Negrilesei, parte a Buciumului, ai căror oameni, așezați între lumea moților și cea a mocănimii Apusenilor, le-au împrumutat o parte din obiceiuri, rămânând totuși o comunitate aparte.
Oameni mândri, buciumanii ce-și presărau în zilele lor bune mămăliga cu praf de aur, sunt parte a Țării de Piatră, în care sclipirea metalului galben binecuvântează sau blestemă iremediabil destinele scriitorul Ion Agârbiceanu, păstor de suflete în Bucium-Șasa care a zugrăvit ca nimeni altul aceste locuri, după cum Ovidiu Bârlea a trimis în nemurire revolta buciumanilor împotriva străinilor veniți să fure comorile adâncurilor.”
DIN MEMORIA LOCULUI · 02
Daniel Bara
„Realizarea Punctului de memorie colectivă, este rodul muncii celor care au inițiat și au înțeles importanța valorificării trecutului. Este o expoziție etnografică și DA aceasta este adevărata memorie colectivă a buciumanilor pentru că în fiecare colț al muzeului se regăsește munca, preocuparea oamenilor de pe aceste meleaguri, obiecte donate de oameni obișnuiți, povești și legende ale istoriei locale, ale locuitorilor din zona Bucium.
Expoziția este organizată într-un concept al timpului prezent și valoarea ei este dată de legătura comunității cu patrimoniul local adunat și expus aici. Era poate păcat să fie uitate valori de patrimoniu locale care dau identitate unui loc încărcat de istorie, tradiții, obiceiuri și personalități care au marcat viața oamenilor de pe aceste meleaguri.
Consider că acei ce vor reuși să păstreze și să pună în valoare comorile locale vor reuși să supraviețuiască, altfel tradițiile se vor pierde și o dată pierdute nu se vor mai putea recupera.”
DIN MEMORIA LOCULUI · 03
Mihaela Botar
„Aici la Punctul de memorie colectivă, întâlnirile care se fac de două-trei ori pe lună, este locul în care socializăm, învățăm să facem ce făceau bunicii altădată, să coasem, să cântăm, să spunem povești. Este locul în care întâlnirea cu trecutul ne ajută să înțelegem de unde venim și cine suntem.”
DIN MEMORIA LOCULUI · 04
Zorița Nicola
„Eu port un costum vechi pe care l-am moștenit de la bunica, cred că are vreo 200 de ani. Îmi amintesc că eram copilă, chiar foarte mică, când sfărâmam piatra adusă de la baie (mină) la șteamp. Tata încărca piatra în corfe, le punea în car și eu și cu mama le descărcam și ne apucam de sfărâmat. Pe vremea aia șteampele mergeau în continuu, zi și noapte și mai știu că se scotea mult aur pe vremea aceea.”
DIN MEMORIA LOCULUI · 05
Daria-Maria Bara
„Se spune că erau o dată doi ciobani care se aflau la păscut cu oile lor pe o pajiște din apropiere de satul Valea Negrilesii. Au prins ei o pasăre albă, mare și frumoasă și se pregăteau să o închidă într-o colivie. Atunci pasărea a spus: Dacă mă lăsați să zbor vă voi face un tărâm cu flori albe și atunci ciobanii au eliberat-o. Nu după mult timp dealul s-a umplut de niște flori albe cu miros îmbătător. Legenda spune că așa a apărut Poiana narciselor.”
DIN MEMORIA LOCULUI · 06
Ioana Păcuraru
„În zona noastră se practica pe vremuri mineritul, acesta fiind principala ocupație a locuitorilor din zonă. Legendele locale vorbesc mult de Vâlva Băii, acea zână bună care apărea în visul minerilor și le spunea unde se aflau locurile din mină bogate în aur. Condiția pentru păstrarea darului oferit de Vâlvă era să nu destăinuie secretul locului unde se afla comoara. Băieșul (minerul) era mereu ispitit să se laude pentru averea ce a dat peste el. Atunci când nu păstra taina, legenda spune că Vâlva se răzbuna pedepsindu-l rău de tot pe băieșul lăudăros.”
DIN MEMORIA LOCULUI · 07
Ada-Maria Oniga
„De câte ori am ocazia eu îmbrac frumosul costumul popular din zona noastră. Eu știu că este apreciat pentru bogăția culorilor și care amintește de bogăția oamenilor de altădată. Costumul este compus din cămașă, poale, șorț, zadie, pieptar. Cămașa este brodată în lanț cu pene buciumănești deasupra cotului cu terminații cu fodori. Poalele sunt albe, largi și au aceeași broderie ca cea de la cămașă.
Șorțul este lung și creț din catifea neagră brodat cu flori colorate. În spate se poartă o zadie îngustă țesută din lână în dungi roșii și negre și care are pe margine o dantelă făcută cu acul. Pieptarul este din blană de miel și are broderie neagră. Cele mai frumoase podoabe sunt cerceii buciumănești, care sunt moșteniți de la o generație la alta.”
DIN MEMORIA LOCULUI · 08
Adela Caș
„Pentru că iarna aici este frig și noi purtăm ciorapi de lână am învățat de la bunica și știu să torc lâna pe furcă și să fac ciorapi cu andrele. Fetița mea deși este mică știe să facă câte ceva pentru vârsta ei, deapănă lâna de pe fus pe ghem.”
DIN MEMORIA LOCULUI · 09
Valentina Găldău
„La atelierul de ţesut am învățat să folosesc rășchitoarea, una din uneltele folosite la țesut și așa încet, încet voi învăța toate operațiile muncii grele, în multe etape, dar frumoase ale meșteșugului de țesut. Rășchitoarea este o unealtă de măsurare și împachetare a firului tors pe fus pentru a forma mosoare/jurubițe ușor de manevrat la spălare, vopsire, urzire.”
DIN MEMORIA LOCULUI · 10
Ramona Bara
„La Punctul de memorie colectivă avem întâlniri periodice organizate sub forma unor șezători, întâlniri ale tinerilor care preiau meșteșugul țesutului de la femeile din sat care au lucrat în tinerețe la războiul de țesut. Aici am început să țesem catrințe/zadii pentru ansamblul folcloric, acestea fiind specifice zonei Bucium. Cred că pentru tinerii care vin aici să se bucure de tradițiile locului se potrivește foarte bine proverbul celor TREI- 3 dau, 3 stau, 3 ascultă, 3 se uită.”
DIN MEMORIA LOCULUI · 11
Alexandra Vereș
„Pe vremuri oamenii erau mai calculați și în gospodărie totul se valorifica. Astăzi chiar dacă țesutul preșurilor din resturi de cârpe nu mai este o necesitate, poate ar fi bine să rămână în memorie păstrarea acestui meșteșug ca o dovadă a unei forme tradiționale de reutilizare. La întâlnirile-șezători de la centru eu am învățat și știu să țes aceste preșuri ca pe vremea bunicii. Și mai cred că ceea ce era odinioară o soluție practică în gospodărie poate deveni astăzi un obiect decorativ artizanal reinterpretat.”
DIN MEMORIA LOCULUI · 12
Dariana Bolunduț
„Aici la atelier am învățat să croșetez, știu mai multe modele și acum pot să îmi fac singură diverse obiecte de îmbrăcăminte.”
DIN MEMORIA LOCULUI · 13
Viorica Bolunduț
„Le vedeți aici pe Floarea Cosma, Alina Elena Oniga, toate știu să toarcă, Marcela Ianc lucrează frumos la război, iar eu le povestesc despre întâlnirile frumoase și pline de glume și cântece de altădată.
